a3

Totul a inceput prin aprilie 2007. Eram in Spania si 3 luni am mers zilnic, in medie, 140 km. Minunatia era un VW Transporter 4 (Wolgsvagen, cum a scris colegul ce mi-a predat masina). Un diesel ce torcea inca frumos la cei 300.000 de km pe care ii arata in bord. Aveam permis de aproape 7 ani, dar niciodata nu am condus asa de mult. Mie mi-a placut intotdeauna sa sofez, insa se putea doar ocazional. Incepea sa se contureze o dorinta in mintea mea, care ar fi putut fi realizabila intr-un an de zile.

Timpul a trecut, mi-am schimbat si locul de munca si m-am gasit un an mai tarziu ca incep sa tastez tot mai des in browser mobile.de si autoscout24.de. Deja incepeam sa ma gandesc cam ce mi-as dori si ce mi-as putea permite. Lucrurile nu erau prea roz. Nu se lovea asa de bine ceea ce doream cu ceea ce imi era accesibil ca pret. Atunci veni ideea creditului. Gata, in august imi fac credit si imi cumpar masina. Sunt hotarat. Asa o sa fac. Dar nu, nu pot sa ma indatorez la banca, pe 3 ani. Daca raman fara serviciu? Daca se mareste dobanda? Daca nu o sa imi permit sa platesc? Sa stiu ca am de platit 3 ani luna de luna si sa ma uit pe lista interminabila cu 36 de luni? In mintea mea se conturau intrebari ce demontau ideea creditului. Gata, strang cureaua. Economisesc cat pot cateva luni. Imi iau, ce imi permit, cu banii jos.

Au trecut cateva luni (timp in care obsesia a crescut) si ma regasesc in fata calculatorului, cu un card bancar in mana, facandu-mi programare pe situl wizzair pe data de 7 decembrie. Ruta: Bucuresti-Dortmund. Era tot calculat: plec cu trenul de 02.30 din Piatra duminica dimineata, apoi merg pana la Baneasa cu autobuzul. La ora 11.35 e imbarcarea in avion si pe la 13.00 ajung in Dortmund. O sa am si GPS la mine. Acolo o sa imi gasesc masina de clasa mica inchiriata de pe net, pe care o iau din aeroport si merg spre locul in care o sa stau cateva zile. O sa caut de acasa masini pe net, o sa caut si acolo. Trebuie sa gasesc ceva. Nu pot sa ma intorc fara masina. Ce cumpar? Pai...am ramas la 3 masini, dupa multe reprize de gandit si razgandit intre: BMW seria 3, Audi A3, Audi A4, VW Passat, VW Golf 5, Seat Leon, Mazda 3, Opel Astra H, Skoda Octavia, Toyota Avensis. Tot felul de marci si marimi. Unele mai scumpe, altele mai ieftine. Cele 3 masini urmau sa fie in ordinea ce urmeaza: Audi A3, VW Golf 5, Opel Astra H.

Pe 2 decembrie fac un lucru pe care nu l-am mai facut de multa vreme. Ma uit pe autovit.ro dupa masini. Si gasesc un Audi A3. Dar e cam scump totusi. Ce sa fac? In cateva minute ma trezesc vorbind la telefon cu persoana in cauza despre masina. Ramane ca pe data de 4 sa ma duc in Bucuresti sa o vad. Trebuie sa rezolv repede. Daca nu imi place, ma duc in continuare in Germania. Daca imi place, rezolv mult mai repede si gata! 

Ajung in Bucuresti, iar la intrare GPS-ul imi arata ca in jur de 20 de minute ajungem la adresa. 20 de minute facute in mai mult de 2 ore. “Putin” trafic. Ajung, inspectez caroseria, habitaclul si apoi ma pun pe mers. Imi place si incep sa negociez pretul. Mai scot ceva si ne apucam sa facem actele. Avem aproape 3 ore la dispozitie, dar traficul ne pune sub semnul intrebarii reusita. Fosta proprietara imi spune ca o sa consum pana la Piatra la fel de multa motorina cat o sa consumam acum in Bucuresti. Zambesc. Asta este, macar sa rezolvam azi. Pana la ora 7 terminam cu actele. Rezolvam si ultimele detalii si pe la ora 21.00 ne indreptam spre Piatra. Florin in fata mea cu Megane-ul si eu in spatele lui, orbindu-l cu xenoanele mele :D.

Sa va spun cate ceva despre masina, nu? Audi A3, anul 2004, motor 2.0 tdi, 140 cp, 320nm, 6 trepte manuale, dublu climatronic, cd audio Audi Concert cu magazie 6 cd-uri, volan si schimbator in piele, xenon, acum am trecut de 36.000 km. Da, 36.000!! Sunt aproape sigur ca sunt reali, inca nu am facut vreun test. 

Masina e destul de spatioasa, chiar daca e coupe in 2 portiere. Imi place mult interiorul, este conceput cu materiale de buna calitate. Iar de portbagaj nu pot spune deloc ca este mic. Se misca foarte bine, dar am condus-o abia vreo 450 de km, deci mai am pana o sa o simt asa cum trebuie. Ce mi s-a spus? Ca ea e o mica racheta si ca eu sunt stapanul inelelor ;)).

Am facut cateva poze, cam pe ploaie si nu in cel mai reusit decor. Vremea nu tine cu mine in ultimele zile. Insa o sa urmeze sigur si poze mai reusite, mai frumoase, care sa puna masina mai in evidenta.